“One could argue that most of the trouble in the world is caused by introspection.”
- Nick Hornby – “A Long Way Down”
Şi aşa am un chef să desenez, dar am obosit.
Postat in my music, my soul | Etichetat a long way down, band of horses, nick hornby | Lasă un comentariu »
“I don’t even know what I was running for-I guess I just felt like it. After I got across the road, I felt like I was sort of disappearing. It was that kind of a crazy afternoon, terrifically cold, and no sun out or anything, and you felt like you were disappearing every time you crossed a road.” The Catcher in the Rye
Postat in my soul | Lasă un comentariu »
Pentru că a trecut un an de când am trecut pe WordPress. Pentru că a trecut un an de când Anca Parghel a plecat şi toată lumea pare să fi uitat.
Postat in my music, my soul | Etichetat amazing grace, Anca Parghel, un an | 1 comentariu »
Post-ul acesta e pentru o persoana specială care a trecut printr-o perioadă dificilă şi alături de care mi-am dorit să fiu atât de mult…
Ce rămâne după ce plecăm? Ce se mai aude când se lasă tăcerea? Cât poţi spune printr-o îmbrăţişare?
„E iar dimineaţă pe planeta mea, nu pot cuprinde ce simt şi cât de mult aş vrea…”
Doina Matei – Dimineaţa (1988)
Pescăruşa, aş vrea să-ţi spun multe şi tu ştii foarte bine că nu pot… pentru că nu vreau să-ţi fie şi mai greu şi mai dor, să doară mai tare. Aş vrea să ne întoarcem în timp – ştiu că e un clişeu – să cântăm la chitară şi să stăm acolo în grădină lângă castel, să fumăm şi să bem cafele… să citim The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy. Aş vrea să pot să adun toate bucăţelele şi să reconstitui totul aşa cum a fost. Aş vrea să fim aici cu toţii, să nu ne mai pierdem unii de alţii. Aş vrea să pot să fac ceva să nu mai fii aşa departe, aşa singură.
Povestea de mai jos mă duce cu gândul la tine… dar şi la mine. Big hug!
Şi poate o să te întrebi de ce a trebuit să-ţi scriu aici pe blog şi nu într-un mail. Pentru că aici am oameni virtuali şi reali, prieteni care citesc şi care sunt sigură că vor trimite un gând bun către tine. Aici pot să pun şi muzică şi imagini şi mai nou (deşi poate să pară ciudat) aici eu sunt eu mai mult decât în viaţa mea.
Postat in my music, my soul | Etichetat pescarusa, sad | 2 Comentarii »
Brett Anderson şi un album de atmosferă, un album care îi pune în valoare vocea. Preferatele mele Julian’s Eye, The Hunted şi Frozen Roads (la o primă ascultare).
Track list
- “Hymn” – 3:36
- “Wheatfields” (Anderson) – 4:06
- “The Hunted” – 4:01
- “Frozen Roads” – 4:34
- “Summer” – 3:24
- “Pretty Widows” – 4:06
- “The Swans” – 4:39
- “Ashes of Us” – 4:41
- “Scarecrows and Lilacs” – 4:29
- “Julian’s Eyes” – 3:46
- “Leave Me Sleeping” (Anderson) – 3:18
P.S. Ştiu ca e un clişeu, dar oamenii nu sunt ce par a fi…
Postat in my music, my soul | Etichetat Brett Anderson, Slow Attack | 1 comentariu »
“Je ne ferais plus que ce dont j’aurais envie. C’est à dire rien. Je ne veux pas de souvenirs, pas de possessions, pas d’amis, d’amour ou d’attaches… Tout ça, ce sont des pièges”
Postat in movies, my music, my soul | Etichetat Bleu, hurt, kieslowski | Lasă un comentariu »
şi voi continua să îţi scriu, chiar dacă tu nu vei mai citi, până la final
nu numai că mi-ai tăiat o aripă, dar mi-ai demonstrat ceea ce ştiam deja, că oamenii pot da dovadă de cruzime chiar şi atunci când nu este cazul.
ca şi cum aş aştepta să mă dezamăgească toate persoanele şi când văd că nu mă dezamăgesc, le mai dau o şansă…
Postat in insomnii, my music, my soul | Etichetat disappointment, hurt | Lasă un comentariu »
Nu mai ies din casă decât pentru “nevoile primare” – ţigări şi alte câteva…
Astăzi, când am ieşit, mi-am dat seama că nu mai ştiu să merg. Uitasem. Mi-am dat seama că pământul era cumva înclinat într-o parte iar eu mă înclinam în partea cealaltă ca să îmi susţin echilibrul.
“I think last night you were driving circles around me”
Şi Nick Hornby şi Topper’s House şi felul în care cartea pune problema sinuciderii cu atât de mult umor uneori.
“So it was real shocking to discover that Maureen, Jess and Martin Sharp
were about to take the Vincent Van Gogh route out of this world. (And
yeah, thank you, I know Vincent didn’t jump off the top of a North London apartment building.) A middle-aged woman who looked like someone’s cleaning lady, a shrieking adolescent lunatic and a talk-show host with an orange face… It didn’t add up. Suicide wasn’t invented for people like this. It was invented for people like Virginia Woolf and Nick Drake. And me. Suicide was supposed to be cool.”
Dar Nick Drake merită un post separat…
Postat in carti, my music, my soul | Etichetat a long way down, nick drake, nick hornby | Lasă un comentariu »
Mi-am cumpărat zilele trecute trei cărţi. Nu are importanţă ce fel de cărţi. Mi-aş fi dorit să fie Sylvia Plath, Anne Sexton, altceva…
“leaving the page of the book carelessly open,
something unsaid, the phone off the hook
and the love, whatever it was, an infection.”
Şi îmi amintesc de Eric Burdon & The Animals. Mai ţii mine? Aveam o casetă primită de la tine. Era Winds of Change… si imi placea mult Paint it Black, cover-ul după Rolling Stones, şi Hotel Hell, bineînţeles… şi desenele lui Iustin…
“And I’m so very far from my home…
Someone else is in trouble, I am not the only one…
The cigarette glows, I am all alone”
Postat in my music, my soul | Etichetat alone, Eric Burdon & The Animals, Hotel Hell, hurt | 6 Comentarii »
Arhive
Tags
-
Blog Stats
- 2,973 hits
-
Meta
-
-
Pagini
-
W3
-
-
